"Mulți se bazează pe corupție, contează pe existența corupției" - Interviu cu sociologul Nándor László Magyari 

din prea multă demenyșeală: Dragă Nándi, nu am mai vorbit de mult, dar acum că ne-am reîntâlnit, hai să discutăm despre acest lucru ciudat numit „corupție”? Mulți spun că este cancerul societății, alții că dimpotrivă, iar în vreme ce unii scriu/ vorbesc în mod constant despre excesele DNA, alții cred că e un răspuns greșit, într-o situație proastă... Tu unde ai plasa corupția în paleta fenomenelor sociale?

Nu este ușor să definim pe înțelesul tuturor un concept atât de complicat (deși în mod normal cred că înțelesurile comune sunt de multe ori clare și exacte, dar totuși uneori ele pot fi și dăunătoare și ne pot induce în eroare), deoarece putem vedea fenomenul dintr-o mulțime de puncte de vedere și pot fi luate în considerare o mare varietate de aspecte și de conexiuni externe. Ele nu sunt numai de natură economică, nu țin numai de regulile pieței, de justiție sau de administrație, ci și de morală, politică și de elemente legate de putere sau de cultura politică. Dacă dorim o definiție simplă, atunci trebuie să restrângem raza de acțiune a conceptului, domeniul său de aplicare, iar ce rămâne trebuie umplut de conținut.

Eu însumi încerc de mult să găsesc cea mai bună definiție pentru ceea ce poate fi descris drept "corupția publică". Nu este vorba numai de tranzacțiile economice, despre procedurile nepermise, ci, în același timp este vorba despre amenințarea reală la adresa instituțiilor democratice și a sănătății culturii politice. Această distincție este importantă, deoarece în această formă de corupție nu este vorba doar despre un schimb de bunuri economice, ea înseamnă înainte de orice tranzacționarea pozițiilor sociale (a statutului social), care nu mai sunt obținute pe merit, ci clientelar, prin nepotism și favoritism, dar și alte instrumente asimilabile acestui tip de tranzacții. Dacă cineva își numește într-o funcție administrativă rudele, amanții, prietenii, colegii de clasă etc., aceasta – în principiu cel puțin – nu este un act de corupție făcut prin tranzacții monetare, ci prin influență, prin folosirea abuzivă a avantajelor sociale, ceea ce produce pierderi pentru că numirile nu mai sunt făcute pe bază de pregătire, competență și angajament față de funcție, ci pe baza unor conexiuni personale. În practica românească este aproape imposibil ca cineva să obțină o funcție exclusiv pe baza experienței personale, pentru că numirile în funcțiile publice se bazează aproape întotdeauna pe rețelele invizibile de corupție, pe conexiuni, pe telefoane de intervenție, aproape la toate nivelurile. Mai degrabă regula este aceea a pilelor, a mitei și a intervenției, a cumpărării funcțiilor (nu știm toate cazurile, dar se întâmplă adesea să se ceară și să se primească sume serioase de bani pentru slujbe „bine plătite”, cum ar fi posturile de la controlul vamal). Corupția este o rețea în esență invizibilă – dar și bine ascunsă și tăcută – care face ca întregul sistem să funcționeze într-o manieră greșită, nu urmând în cursul normal al instituției, nu contribuind la buna administrare a unei ierarhii vizibile, ci mai degrabă prin șantajul invizibil, prin sisteme de obligații și aranjamente reciproce, transformând instituțiile publice într-un întreg sistem bazat pe patronaj.

Este necesară o schimbare radicală în acest domeniu, pentru că atâta timp cât la baza sistemului, alegerea corpului funcționarilor publici și formarea corectă a acestora nu se face selecția prin modalități corecte, sistemul judiciar este neajutorat, și organismele de control, precum și publicul nu au ce face. Trebuie să constat că acest tip de corupție reprezintă un incubator instituțional prin care se selectează și se promovează funcțiile în mod preferențial și corupt. Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP) al cărei conducător cu rang de secretar de stat a fost Birtalan József, a menținut o lungă perioadă de timp instituția în afara reflectoarelor și totul a rămas, vă mulțumim foarte mult, neschimbat. Pe de altă parte, aș vrea să atrag atenția asupra faptului că vorbim despre corupția publică/ politică chiar și când e vorba de șantaj în sens mai larg ceea ce, de asemenea, influențează într-un mod încâlcit domeniul politic – să spunem, de exemplu, în cazul lui Borbély László, unde nu au fost doar consecințe legale și morale, dar au existat și costuri politice, când Parlamentul a votat (de două ori) pentru protecția sa.

Revenind: corupția, care este tot timpul legată de administrația publică, înseamnă pentru opinia publică mai degrabă niște metode oneroase, ilicite sau ilegale prin care "proprietatea statului își pierde caracterul de proprietate de stat" (pentru a cita un autor celebru). Însă, astfel de tranzacții pe care de multe ori publicul le consideră simple aranjamente, "șmechereli", ne afectează pe noi toți, ei fură din bugetul comun, redirecționează banii comunităților și îi folosesc în scopuri personale.

În ceea ce privește a doua parte a întrebării, eu aș crede că o formă de corupție extinsă, sau corupția structurală publică, există la toate nivelurile și în toate formele în societatea românească. Doar cooperarea dintre foarte multe instituții, un consens politic susținut și declarații publice comune (chiar și cu ajutorul unor instituții străine) ar putea să descurajeze corupția, iar acest lucru nu este posibil fără sprijinul opiniei publice. N-aș vrea să cred că activitatea DNA-ului este perturbată de obținerea unor date incorect colectate, fără autorizările necesare, sau prin încălcarea metodelor permise (vă amintesc că și Al Capone a fost în cele din urmă închis pentru fraudă fiscală!), dar mai ales acest lucru nu ar trebui să devieze lupta anti-corupție de la obiectivul principal. Desigur că ar fi necesară și curățarea Procuraturii, a sistemului judiciar, îmbunătățirea integrității, însă stoparea acțiunilor de luptă anti-corupție printr-o supraveghere mai strictă, coordonată politic, juridic etc. ar avea rezultate dezastruoase din punct de vedere politic. Iar lucrurile (din păcate nu fără susținerea de către UDMR) se mișcă în această direcție.

Politica anti-corupție este tot o formă de politică și, prin urmare, are toate acele caracteristici care sunt specifice domeniul politic, are și mecanismele prestabilite ale acesteia, deci nu excludem, ci ar trebui să înțelegem acest lucru, și să întărim rezistența față de astfel de atacuri. Pe măsură ce DNA-ul devine anti-politică, în special a celei corupte, politicienii influenți contraatacă. În ultimele luni cea mai mare parte a atacurilor a fost direcționată din umbră, dar acum apar destul de deschis cei care orchestrează această campanie sistematică de discreditare. Băsescu a încercat cândva să folosească acțiunile anticorupție ca principal "instrument" în favoarea sa și în beneficiul clientelei sale, pentru a masca alte activități de corupție și pentru intimidarea sau șantajarea adversarilor politici, dar se pare că fără succes. Amintiți-vă că timp de un deceniu doar mass-media a dat știri despre corupție, mai mult sau mai puțin obiective, dar aproape în fiecare zi, deci putem spune cu bună credință că și dacă doar o parte dintre tranzacțiile corupte care au fost expuse sunt adevărate, e deja mult. Presa a scris, trei zile tema a fost în centrul atenției, după care nu au mai fost niciun fel de consecințe într-o direcție concretă. România a fost țara corupției fără corupți. Iar atunci când – sub presiune externă și pe baza unui model prestabilit – a început să funcționeze o instituție anti-corupție, procurorii au fost supuși unui tir încrucișat, au fost în mod constant discreditați, s-a încercat descurajarea lor, iar acum vorbim despre subminarea activităților de cercetare aflate pe ordinea de zi.

din prea multă demenyșeală: Sunt situații în care, datorită specificului maghiar al cazurilor, unii consideră că acuzații sunt nevinovați. Sincer, nici eu nu sunt convins, de exemplu, că Zsolt Nagy sau Anna Horváth sunt vinovați. Poți exclude posibilitatea că e un fel de joc politic la mijloc?

În ceea ce privește cazurile rommaghiare, și acestea pot fi evaluate și gestionate numai pe baza unor principii ferme și consistente, iar despre aceste lucruri clasa politică nici nu vrea să audă, spunând public că toți rommaghiarii suspecți de corupție sunt acuzați sau condamnați pe bază de criterii etnice și că, altfel, ei sunt batistă curată. Fie și numai acest lucru, dacă nu și altceva, este pur și simplu o imposibilitate statistică. În absența unei conduceri politice deschise și transparente, avem politicieni care oscilează numai încoace și-ncolo, care manipulează până cad în capcana propriei lor politici de „mainstream”.

De multe ori am scris și am spus public că, în ceea ce privește gestionarea cazurilor de corupție „rommaghiare” și intensificarea acțiunilor anticorupție, UDMR merge pe un drum greșit (iar celelalte formațiuni, în esență, nu zic nimic), iar acțiunea de a pune problemele într-un mod care să denunțe caracterul etnic este de fapt înșelătoare și contraproductivă, devin fapte ce nu pot fi dovedite, ne duc la versiuni alternative, chiar la post-adevăruri. Neînțelegerea totală a situației – împotriva experiențelor de zi cu zi, care sunt evidente – este a striga în toate cazurile că e vorba de atacuri politice pe criterii etnice și, deoarece nu este așa (nici potențial, nici efectiv), a ajutat acuzații, dar protejarea celor într-adevăr corupți va împiedica pe viitor susținerea celor cu adevărat nevinovați. Dacă aș fi în locul unor oameni – acuzați pe nedrept, după toate probabilitățile – cum sunt Róbert Ráduly sau Anna Horváth, eu aș fi protestat împotriva împotriva faptului de a fi pus în aceeași oală sau de a fi apărat împreună cu udemeriștii corupți pentru că acest lucru nu înseamnă doar salvarea lor morală ci, de asemenea, servește și amestecării tutoror în aceleași lături. Aceasta este o întrebare tipică ce presupune o perspectivă nuanțată și rațională, faptele și adevărurile nu mai sunt la modă, orice abordări și-au pierdut astăzi credibilitatea. Cartea „uniunii” maghiarilor este folosită forțat pentru a obține compromisuri politice, ceea ce merge împotriva intereselor autentice ale minorității rommaghiare, iar acest lucru e inacceptabil pentru o formațiune politică a unei minorități, deoarece duce la pierderea credibilității și a legitimității.

din prea multă demenyșeală: E ca și cum ai spune: s-a dovedit că simptomul este însăși boala, adică putem zice că corupția este o problemă structurală. Apreciez corect?

Da. În toate componentele vieții avem de-a face cu corupția și trebuie să o luăm în considerare. Ea se manifestă, în principal, în zona administrației și are loc prin aranjamente, mită și în mod perfid (și serviciile sexuale sunt o "metodă de plată"), unde continuă să blocheze sau cel puțin să întârzie procesele administrative. Și economia de piață este influențată, pentru că influențarea, mituirea sau „parandărătul” fac să nu există nici un câștigător la licitații fără plată aranjată. În domeniul sănătății, pentru că nu există pensii de invaliditate sau concedii de boală fără mită, un sistem care ar trebui să respecte principiul serviciilor gratuite, obligă asigurații la plata dublă sau triplă, conform regulii parandărătului. E la fel și în învățământ, pentru că nu există nici o promovare, nici o "titularizare" la catedră fără pile sau fără atenții ori, în unele cazuri, ambele. E interesant, cu toate acestea, faptul că împotriva percepției comune și a practicilor obișnuite s-ar putea întâmpla ca în multe domenii corupția să nu fie atâta de răspândită cum credem, cel puțin nu așa cum o gândesc și o practică corupții. Dar, așa cum am spus, acestea sunt excepțiile, pentru că mulți se bazează pe corupție, contează pe existența corupției. Ar fi interesant să măsurăm cât de mulți oameni se duc la medic fără plicuri, sau care cred că pur și simplu pot rezolva lucrurile în mod onest, chiar dacă ar trebui să stea în picioare la coadă pentru unele probleme administrative și, de asemenea, câți ar face asta în mod regulat. Noi am ajuns în punctul în care percepția asupra statului s-a suprapus cu percepția asupra corupției, deoarece în orice punct în care intrăm în contact cu instituții guvernamentale, centrale sau locale, suntem prinși în tranzacții corupte, e aceeași complicitate și dacă ne oprește agentul de circulație pentru depășirea vitezei, ca și în cazul în care trebuie să obținem o adeverință (în unele cazuri se plătește și pentru a achita impozitele în avans). Corupția a devenit parte a sistemului, corupția este luată în calcul în orice situație.

Traducere de Doru Pop

2017.03.16 | Címkék: Doru Pop fotoliul vorbitor Magyari Nándor László corupție interviu | Szólj hozzá!