Din prima cu Norman Manea

Din prima – cred că aşa aş intitula o rubrică despre primele senzaţii la citirea unei cărţi, la ascultarea unei simfonii sau a unui şlagăr, la vederea unui tablou, a unui spectacol, a unui film etc. E o expresie care se poate auzi frecvent la difuzarea unui meci de fotbal: "a prins un şut excepţional din prima", "a pasat din prima" şi alte asemenea.

Deschid rubrica cu volumul lui Norman Manea, Întoarcerea huliganului. După ezitări seculare care au durat aproape cinci ani, am cumpărat această carte numită îndeobşte "capodopera" scriitorului. Dar mai întîi, despre scriitor.

Péter Nádas spune undeva că nu vrea să joace rolul scriitorului cu succes şi vrea cît mai mult să-şi exploreze amintirile, experienţele şi trăirile. Norman Manea ar fi putut să spună şi el această frază. Am simţit asta din momentul în care l-am văzut în emisiunea lui Cătălin Ştefănescu şi încă mai mult în cel al lui Daniel Cristea-Enache. Un om reţinut, aşa cum înţeleg că a fost şi tatăl lui, inteligent şi fin. Despre alt scriitor maghiar s-a spus: a fost inteligent şi a detestat inteligenţa.

Asta am simţit şi citind Întoarcerea huliganului. Un text memorialistic, pasional şi circumspect în acelaşi timp, un narator care are păreri tranşante dar ne semnalează mereu că acestea sunt părerile lui, inevitabil subiective.

O carte bună în care amintirile despre expatrierea din 1941, cea a evreilor din Bucovina, despre părăsirea ţării din 1986, expatrierea personală, despre soarta unui om mereu marginal prin chiar naşterea lui. Toate acestea într-o notă melancolică, învăluind evenimentele şi personajele într-un fel de ceaţă clară şi prezentate printr-o structură bine gîndită.

Sunt cîteva cuvinte care "se plimbă" prin text, îmbogăţindu-se mereu cu întîmplările prin care trece naratorul. "Acasă", "ţară", "Jormania" (numele dat de Manea României), "Bucovina", "mama", "tata", "singurătate" şi altele, multe, apar o dată aici, o dată dincolo, relevîndu-li-se mereu alte conotaţii. Cred că succesul romanului, care în 2006 a primit premiul Médicis Etranger, se datorează şi acestor motive muzicale.

Atît "din prima". Cum ştim de la Matei Călinescu, orice carte trebuie recitită; pe de altă parte, orice citire e de fapt o recitire. Aşadar, "din prima" nu e decît un fel de a spune.

 

Bejegyzés a legismertebb román író főművéről.

A bejegyzés trackback címe:

https://jodemenysegfoka.blog.hu/api/trackback/id/tr363628336

Kommentek:

A hozzászólások a vonatkozó jogszabályok  értelmében felhasználói tartalomnak minősülnek, értük a szolgáltatás technikai  üzemeltetője semmilyen felelősséget nem vállal, azokat nem ellenőrzi. Kifogás esetén forduljon a blog szerkesztőjéhez. Részletek a  Felhasználási feltételekben és az adatvédelmi tájékoztatóban.

Nincsenek hozzászólások.