Despre ”români”, ”maghiari” și ceilalți
Nu prea înțeleg ce i-a contrariat pe unii de-au sărit pe unguri, pe țigani și pe toți din lume în afară de români, firește. Întîi, un referendum e referendum ca să ai opțiuni, și să nu mergi la vot e, orice s-ar zice, o opțiune ca oricare alta. Doi, au mai fost și români care nu s-au prezentat la vot. Trei, nu cred că există ”români”, ”maghiari” etc. cu nonșalanța cu care acești supărați ne bagă pe toți într-o oală. Unii nu s-au dus pentru că trăiesc într-o veritabilă teorie a conspirației conform căreia socialiștii din Ungaria au vrut ca Băsescu să fie demis, dar datorită înțelepciunii lui Orbán am scăpat de nenorocire. Nu mă regăsesc în această inepție oricît de maghiar aș fi după buletin.
Eu nu m-am dus pentru că Băsescu mi se pare un mahalagiu, dar Ponta și Antonescu nu-mi plac nici ei, și chiar deloc. Cred că sunt niște politicieni fără stil și fără viziune. Atît și nu mai mult.
Am sperat să trăiesc într-o țară normală — cu alte cuvinte, am sperat că locul unde m-am născut va deveni normal odată și odată. N-a fost să fie dar cred și sper că tot mai puține lucruri pot fi influențate de guverne și președinți.
Și să mă ierte toți vehemenții dacă nu gîndesc ca ei. De mai bine de douăzeci de ani încoace asta n-ar trebui să surprindă pe nimeni.
A bejegyzés trackback címe:
Kommentek:
A hozzászólások a vonatkozó jogszabályok értelmében felhasználói tartalomnak minősülnek, értük a szolgáltatás technikai üzemeltetője semmilyen felelősséget nem vállal, azokat nem ellenőrzi. Kifogás esetén forduljon a blog szerkesztőjéhez. Részletek a Felhasználási feltételekben és az adatvédelmi tájékoztatóban.