Dosoftei: CI. zsoltár. Részlet.
Uram, hallgasd imádságom,
rég-idejű kiáltásom
feléd menjen, hozzád szálljon,
hogy értenéd, azt kívánom.
Szent orcádat ne fordítsd el,
tőlem kegyelmed ne vidd el,
hallgasd meg a panaszaim,
bűnnel ha telnek napjaim,
hallgassál meg, Uram, engem,
hagyj emberként keseregnem.
És amelyik napon kérlek,
hallgasd meg a nehézséget,
hogy napjaim füstként szállnak,
csontjaim hamuvá válnak.
Úgy kiszáradt az én szívem,
mint a széna áll a réten,
mert én úgy ott felejtettem,
amíg kenyeret kerestem.
Amennyit én búslakodtam,
a testemet letaroltam.
Mint pelikán a pusztában,
állok a lét viharában,
mint a holló repül éjjel,
napjaim úgy telnek évvel,
mint ahogy az eresz alatt
csak egy árva veréb maradt.
Fintorognak irigyeim,
kifordulnak a beleim,
azok meg, kik vigasztalnak,
megölni ők is akarnak.
Salakból kenyeret ettem,
könnyet ittam a vizemben,
attól, ahogy löktél rajtam,
s én a lejtőn lelódultam.
Úgy elmúlnak a napjaim,
elfáradnak a lábaim,
és mint a lekaszált sarjú,
becsületem döglött varjú.
Doamne, mi-ascultă de rugă
Ce mă rog din vreme lungă,
Și strigarea mea să margă
Spre tine, să să-nțăleagă.
Nu-ț întoarce svânta față
De cătră mine cu greață.
Și la zî ce sunt cu jele
Și cu tângă de greșele,
Pleacă-ț auzul spre mine
Și să-m hii, Doamne, cu bine.
Și la ce zî ti-oi striga-te,
Să mi-auz de greutate,
Că-m trec zâlele ca fumul,
Oasele mi-s săci ca scrumul.
Ca nește iarbă tăiată
M-este inema săcată,
Că stă uitată de mine,
Ce-am cătat să mănânc pâine.
De suspinuri și de jele
Mi-am lipitu-mi os de piele.
De-atocma cu pelecanul,
Prin pustii petrec tot anul,
Și ca corbul cel de noapte
Îm petrec zâlele toate,
Ca o vrabie rămasă
În supt streșină de casă.
Toată zua mi să strâmbă
Pizmașii miei, de-m fac scârbă,
Și ceia ce mă-mbunează
Fac giurământ să mă piarză.
Am mâncat pâine de zgură
Și lacrămi în băutură,
De fața mâniii tale,
Ce mi-ai dat de sus la vale.
Mi-s zâlele trecătoare,
De fug ca umbra de soare,
Și ca iarba cea tăiată
Mi-este vârtutea săcată.
Teodor Borz: Rémálom, Könyörgés
(Vlad Țepeș 1460-ban lefejeztette a nevezett Dan trónkövetelőt. Țepeș parancsot adott, hogy megássák a sírját, a szerencsétlen élt még, amikor a halotti beszédet elmondták fölötte, aztán a vajda levágatta a fejét.)
Istenverés
élő testemen
holt fejemet viselnem.
Istenverés
testem hideg
halálom fejem éli meg.
Így tettem volna vajon,
hogyha célomat elhagyom?
De gyermekként ébredtem reggel.
Megvolt testem és fejem is.
Rejtély azonban:
bölcsőmben ég felé haladtam.
Coșmar
(Vlad Țepeș l-a capturat în martie 1460 pe numitul Dan, pretendent la tron. Țepeș a dat poruncă să i se sape groapa, i-a făcut de viu slujba înmormîntării și apoi i-a tăiat capul.)
Amar
să-mi fie dat să port
pe trupul viu un cap de mort.
Amar
să-mi fie dat să fiu
pe trupul mort, capul cel viu.
Aș fi făcut oare la fel
cu sinele-mi lipsit de țel?
Ci m-am trezit copil spre dimineață.
Întreg. Cu trup și cap.
Și ce mister.
Pășeam prin leagăn către cer.
Könyörgés
Ne haljon meg többé, Uram,
még egy barátom,
különben nagyon
magányos sivatag leszek.
Még a szarkák is kiröhögnek,
hogy ők fű már,
belém jár még a lélek.
Nélkülük és csak magammal
fordított Anteusszá válok:
belesüppedek
a talajba és rád hagyom ezt
a világot.
Rugăciune
Să nu-mi mai moară, doamne,
nici un prieten,
altfel rămîn
foarte singur și pustiu.
Vor rîde de mine și țărcile
că ei sunt iarbă
și eu încă viu.
Fără ei și numai cu mine
voi fi un Anteu invers
care
se va scufunda în glie
lăsîndu-te singur în univers.
Népdalok (János gyümölcsfáin már..., Szerettél és szerettelek...)
János gyümölcsfáin már
Rég alszik minden madár.
Csak az egyik nem aluszik,
János, János!, kiáltozik.
A szerelem s az éjszaka
Jánost nem engedi haza.
Jaj, János, hűtlen legény,
Egy lány elpusztul szegény.
Jönne már el a halál,
A szerelem nem talál.
Mert akit én megtaláltam,
Elvitte az árva vágyam.
Pe livezile lui Ion
Toate păsările dorm
Numa' una nu mai doarme
Striga noapte: Ioane, Ioane!
Nu e Ion nu e nimic
Că Ion e după iubit.
Ş-au Ioane, Ioane
După tine doda moare.
Ş-aş muri moartea nu vine
Ş-aş trăi dar n-am cu cine
Căci cu cine-aş fi avut
S-o dus şi n-o mai venit.
Szerettél és szerettelek,
De szíveink keseredtek,
A te szíved kettészakadt,
S az enyim a bánat alatt.
Aki téged megigézett,
Adjad, Istenem, a késnek.
Tompa késnek, hogy a szíve
Sose kerüljön a fénybe.
Cu drag, badeo, ne-am iubit
Cu jale ne-am despărtit.
Cu jale şi cu necaz
Şi cu lacrimi pe obraz.
Şi cine ne-o despărtit
Fi-i-ar moartea din cutit.
Din cutitul cu rugină
Să moară fără lumină.